Româna, Romanians Abroad

“Visul romanesc a prins contur pe pamânt american”

Interviu cu Nuta Istrate-Gangan

(Preluat din New York Magazin)

Nuta Istrate-Gangan

Nuta Istrate-Gangan

Q:Nume, vârstă, familie, unde locuiţi în SUA:

A: Nuța Gangan, 45, Davie, Florida, SoFlo- cum îmi place mie să-i spun, inspirată fiind de unul dintre preferaţii mei sud-floridieni, Pitbull- Mister 305.

Q: Când v-aţi mutat în SUA, ce aţi făcut în România şi de ce v-aţi mutat aici. Povestiţi cum aţi luat decizia să vă mutaţi, ce aţi aşteptat de la dvs odată mutată, cum v-a fost să vă găsiţi de lucru. Ce probleme, dpdv al emigrantului  în SUA , aţi avut?

A: În România, în 1998, eram în poziţia celui care nu ar fi avut motive serioase să-şi părăsească ţara.
Însă nu toate funcţionau aşa cum mi-aş fi dorit, bineînţeles.
Aveam impresia că am pierdut multe trenuri doar pentru faptul că nu au oprit şi în gara mea.
Consider că noi cei născuţi între 1965-1970 am fost generaţia care şi-a irosit tinereţea între o Românie crunt comunistă din ’86 până în ’90 şi o Românie confuză în primii ani de după revoluţie.Cunosc mulţi oameni care s-au frânt atunci din cauza faptului că nu prea aveau ce alege.
Noi suntem cei care nu prea am simţit anii buni ai comunismului, dar i-am simţit intens pe cei mai răi, cei din urmă.Cred că acei ani au semnat multe sentinţe de condamnare. Pentru vise şi aspiraţii.
Însă nu m-am gândit să plec.
Dar s-a întâmplat şi nu am regretat niciodată. Dimpotrivă.
Pare ciudat, venind aici, toate s-au aranjat încetul cu încetul, ca piesele unui puzzle care se căutau singure.

Q: Cum v-aţi realizat în SUA. Ce lucraţi? Care a fost cea mai mare adaptare? Cea mai uşoară? Cum vă privesc americanii?

A: Sunt retail manager de vreo paisprezece ani şi m-am adaptat uşor la stilul de viaţă american. Schimbările pozitive sunt uşor de acceptat, nu?
Cred că Americanii, spre deosebire de români, nu te judecă niciodată de unde vii. Nu am venit cu gândul la câinii legendari, ăia cu covrigii prinşi în coadă, am ştiut că nimănui nu-i este uşor la început. Din fericire adaptarea a fost mai uşoară  decât mă aşteptăm. A contat că am fost doi. Şi împreună.
Visul American ni s-a împlinit sau, mai bine zis, visul românesc a prins contur pe pământ American.

Q: De ce vă este cel mai mult dor din România? Cât de des mergeţi în ţară?

A: Cel mai dor îmi este de oameni şi de toamnă. Nu reuşesc să merg prea des, ultima oară  a fost anul trecut şi sincer, a fost prima oară când mi-a trecut prin cap că într-o zi, poate, m-aş întoarce.
Păstrând dublă cetăţenie, în vacanţele lungi permise de pensionare.

Q: Care este cheia succesului dvs? Cum priviţi societatea Americană? Vă consideraţi “adaptată” sau nu?

A: Nu mă consider un om de succes. Asta în cazul în care succes înseamnă bani, faimă şi avion la scară.
Dar am o familie frumoasă şi o viaţă decentă. Un soţ atent şi iubitor şi un băiat grozav. Care îmi spune că poezia este pentru sissies:)
Am prieteni. Unii sunt aproape, mulţi sunt departe. Dar sunt acolo, fie pe partea cealaltă a monitorului sau la capătul unui fir de telefon.
Acesta este succesul meu.
Continui să cred  în versurile unui rapper care spune că dacă nu te realizezi aici cam greu o poţi face în altă parte.
În State, în aceste vremuri, ca şi peste tot în lume , evităm să mai lansăm sloganuri, dar criza este trecătoare.

Q: Un lucru interesant  din viaţa dvs de aici: poate fi un succes profesional, personal,   artistic.

A: Uite, ai ajuns la subiectul care mă pasionează: scrisul.
Din nou, nu-l numesc succes. Asta doar dacă nebunia acesta frumoasă care m-a invadat, se poate numi într-un fel sau altul, succes.
Am reînceput să scriu, eseuri şi povestiri la început, apoi m-am reîntors la prima mea iubire literară, poezia. Am întâlnit nişte oameni grozavi care au văzut în mine scânteia…
Şi de acolo a început toată povestea.
Am publicat un volum de poezie intitulat Eva şi un volum duplex cu poetul Adrian Păpăruz din Zărneşti. Bazat pe numărul de cereri şi pe impresiile celor care mă şi ne citesc, aceste volume au avut succes.
Am în lucru, gată pentru editură, un al doilea volum în româneşte şi un al treilea, în engleză.
Şi un alt duplex cu Adrian.
Sunt un om simplu. Scriu pentru că mă simt grozav să o fac. După ani şi ani de căutare, simt că m-am regăsit.
Prinşi între cotidian şi responsabilităţi, de multe ori ne uităm pe noi înşine. Poezia m-a ajutat să-mi amintesc de mine.
Dar sunt convinsă că dacă nu aş fi avut lângă mine un om care să mă inspire şi înţeleagă,dacă nu aş fi avut de partea mea iubirea,   nu aş fi reuşit.

Q: Care este mâncarea americană favorite? Ce vă place/displace la cultura/societatea americană?

A: Ador tot ceea ce fac americanii cu fructele de mare.
La Americani sunt impresionată de puterea lor de a merge mai departe. Pentru mine este uimitor cum reuşesc să-şi revină aceşti oameni după catastrofe.Am văzut Americani după uragane, inundaţii, zăpezi, 9/11…
Am văzut părinţi care şi-au pierdut copiii şi în inima mea ştiu că nu este durere mai mare. Şi totuşi, aceşti părinţi americani rămân cu inima frântă pentru tot restul vieţii, dar cu o voinţă fantastică şi cu o dorinţă teribilă ca nici o moarte să nu fi fost zadarnică. De unde atâta putere când totul în jur se transformă în zădărnicie?
Ador şi respect felul in care ştiu să se poarte cu noii veniţi. Nimeni nu te judecă, nu-ţi judecă accentul şi cultură. În America mă simt mai român decât m-am simţit în România. Sună ciudat pentru un român aflat în ţară, dar românii-americani ştiu exact despre ce vorbesc.
Şi tu şi eu am auzit români vorbind urât despre americani. O fac în necunoştinţă de cauză. încadrând oamenii în şabloane dinainte trasate. Garantat, aceşti oameni au o impresia proastă şi despre romani.

Îmi displace faptul că foarte mulţi americani pun cariera înaintea familiei.
Nu au o balanţă între muncă şi viaţa de familie. Şi te privesc cumva ciudat şi neîncrezători când refuzi o promoţie sau când te declari mulţumit de stadiul la care te afli în viaţă.
Am cunoscut personal femei care până la patruzeci de ani au atins profesional trepte destul de înalte, ca apoi să se trezească, să facă un copil şi să renunţe la job.Adevărul este că nu e chiar uşor să te mulţumeşti cu doar decent într-o societate în care numai dacă nu vrei nu poţi.
Poate criză economică a mai frânat un pic ambiţiile, dar criza este doar un pas înapoi pentru doi înainte.

Q: V-aţi mai reîntoarce definit în ţară? De ce?

A: Nu definitiv. M-aş întoarce ca pensionar, din august până în noiembrie.
Hai să-ţi spun ceva drăguţ. Eram cu puştiul meu de 11 ani în Braşov. Eram doar noi, ne plimbăm prin oraş şi la un moment dat i-am spus:
,,Chris, ce zici, ţi-ar plăcea să trăieşti aici?,,
,,Nu. E un oraş frumos dar nu este al meu. Consider că fiecare trebuie să trăiască acolo unde s-a născut”
”Adică eu ar trebui să trăiesc în România şi tu în State?”
”Nu. Tu trebuie să rămâi în State pentru că ai ales. Ţi-ai făcut alegerea,,

Deci… am ales.

Q: Vă consideraţi american? De ce?

A: Bineînţeles că mă consider American deşi în pieptul meu vă bătea o inimă romanescă până în ultima zi a vieţii mele.
Ţine tot de alegere.

Q: Visaţi în engleză sau română?
A: Este o întrebare drăguţă. Este interesant când visez americani care îmi vorbesc în româneşte.

Q: Care este primul gând dimineaţa, când vă treziţi?

A: Sunt zile şi zile, dimineţi şi dimineţi…
Sunt matinală. Rar dorm după ora şapte.
Îmi place să mă trezesc dimineaţa devreme, să mă răsfăţ la o cafea, chiar şi singură şi să mă gândesc că de fapt grijile zilei de ieri s-au estompat.
Sunt o fire uşor analitică, am prostul obicei să mă judec de una singură atunci când consider că ceva n-a funcţionat aşa cum trebuie. Chiar dacă în mare parte nu eu am fost responsabilă, întotdeauna îmi spun că ar fi trebuit să fac ceva în plus.
Dimineaţa, când realizez că totul a fost doar ceaţă, doar grijă nefondată, am un sentiment intens de eliberare.
Ador dimineţile clare. Şi serile liniştite. Nopţile ploioase şi zilele însorite.
Îmi plac oamenii sinceri. Şi prietenii adevăraţi.
Primul meu gând aparţine celor pe care îi iubesc. Şi nu sunt cuvinte mari.
Când iubesc, iubesc.
Când urăsc…nu urăsc, dar sunt cea mai indiferentă persoană din lume.
Încă ,,lucrez,, la această trăsătură de caracter.

About Sorin Nelersa

Sorin Nelersa is a Romanian living in Miami, USA. He studied Journalism and Mass Communications in Romania - at University of Bucharest, and in the US - at University of South Carolina, Columbia. Sorin runs his own internet marketing business, eBiz Miami, Inc. Even though he has been living in the US since 1995, in recent years he finds himself more and more drawn back to his roots: his birth country - Romania, and his background - Journalism. Romanian Link is a an attempt at combining both, in order to shine a better light on his native culture that still has so much to offer to the world.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *